Incepusem prin a descrie in detaliu, cum m-am antrenat, ce strategie de cursa am avut, ce nutritie, ce plan de timpi intemediari, cat de tare am fost eu in general. Era o lauda continua, pana si mie mi s-a facut sila, n-am putut sa includ asa ceva in aceasta postare. O gasiti aici. Pentru cei…
Eu nu am vrut sa fac niciun ultra. Macar nu anul asta, pe care il incepusem tot cu ntrenamente de trioatlon, pentru un 70.3, #3. Cum insa nu am mai putut ajunge la Kotor, am cotit-o brusc, incercand sa recuperez trauma neparticiparii cu ceva curse la munte. Mai lungi daca se poate. Asadar sunt cat…
Este pentru prima oara cand incerc sa ma laud pe acest blog in urma unui ultra. Nici nu stiu exact ce se cuvine in aceasta situatie, sunt un pic timorat. Mi-ar fi placut sa scriu ca aceasta experienta m-a facut un om mai bun, ca vad lumea cu alti ochi, ca mi-a schimbat viata – …
Cel mai bun kilometru al meu a fost kilometrul 36, unde am alergat cu un pace mediu 5:26 pe mie si am depasit zeci si zeci de concurenti, avand o impresie fantastica despre mine insumi. In rest am mers.De fapt, nu, nu am mers prea mult, doar in vreo trei-patru randuri, chiar putin, comparand cu…
Cuvant inainte. Aceasta relatare ar putea si ar trebui sa fie una foarte scurta. Ea s-ar rezuma la dialogul avut dupa cursa, cu Mircea. – Salut, cum a fost? intreb eu. – Salut, a fost foarte bine. – Cum ai mers? – 5:09. – Eu am facut fix cu o ora mai mult, zic eu.…
Frate, nu mai pot! Peste tot, toata lumea se lauda cu cat de minunat a fost in 2016 si cat de mirifc va fi in 2017. Cui naiba ii pasa de lista ta de concursuri, cu ce pace ai alergat, cate fapte bune ai facut? Sau la ce competitii vrei tu sa te duci, cum…
Imi spune un prieten acum cateva luni: hai sa mergem la Valencia. Sa fie un maraton secret. Zis si facut. Nu am zis despre el la mai mult de o persoana deodata si nici nu ma laud cu el pe Facebook. Pe Strava am urcat activitatea mai tarziu. Poze, nicaieri. Scriu doar aici un umil…
Ziua se anunta minunata. Chiar si vremea tinea cu noi. Era atat de simplu, trebuia sa alerg impreuna cu Narcis si Romi, la ritm de recuperare, la doua ore. Langa pacerii de maraton-4h ca sa mai schimbam si cate o vorba cu Cristi. Chiar daca faceam doar un semi, care, ce-i drept, contine toate urcarile…
La 50+kmh, pe coborare, inainte de o succesiune de curbe, pssssss, pana. Asta a fost punctul culminant, pentru mine, al acestui triatlon. Mai departe nu merita sa cititi, sigur aveti ceva mai bun de facut. Pentru cei mai plictisiti, care chiar nu au, as mai avea de declarat urmatoarele.Mergeti la acest triatlon! Cum bine spunea…
Citesc in ultima vreme tot felul de articole despre de ce alergam, cum trebuie sa alergam. Mai ales cuvantul “trebuie” apare obsedant – de inteles pentru cei ce sunt detinatori de adevar. Mai toate articolele partajeaza aceleasi idei: alergare pentru suflet, pentru cei nepastuiti, trairi interioare deosebite, metafizica, comuniune cu natura s.a.s.m.d. Trebuie sa admit…