De fapt, nu, nu am mers prea mult, doar in vreo trei-patru randuri, chiar putin, comparand cu Valencia de anul trecut, unde, ohohoo, dar mai bine vedeti aici.
De fapt, nici macar nu a fost cel mai bun kilometru al meu, pentru ca mai am vreo doi cu pace mai bun. Chiar si ultimele sute de metri, unde am sprintat elegant – credeam eu. Pana cand am vazut filmarea de final, despre care as avea de declarat ca ar trebui sa dispara cat mai curand de pe internet. Asta apropo de vlogereala, perfid sugerata de curand.
De fapt, a fost o varza totala, ca si postare asta, singurul lucru bun a fost ca ne-am organizat cursa profi, vineri-duminica, cu cheltuieli decente. Datorita si bunului nostru prieten Romi – o gazda si un ghid deosebit. Poate doar la Istanbul sa fi fost mai profi (sambata-duminica), desi la Budapesta am acordat atentie sporita odihnei dinaintea cursei. Insa nici o cantitate de odihna sau de carboloading – credeti-ma, am incarcat maxim de cateva luni incoace-, nu compenseaza lipsa antrenamentului, ci doar amana momentul disperarii, care de data asta a venit pe la km 27. Totul combinat si cu o accidentare la tendonul lui Ahile, care as dori sa fie scuza mea oficiala, pentru acest maraton, daca sunteti de acord.
Una peste alta, au iesit iar peste patru ore, dar e bine, data viitoare am ca obiectiv doar sa scad sub timpul de anul asta, nu PB, nu nimic. Daca nu reusesc, ma las. Si ma apuc de vlogging, dar nu o sa mai am subiecte.
Nu stiu daca cunoasteti maratonul de la Budapesta, as aminti totusi ca anul acesta a fost a 32-a editie. Au experienta si se cunoaste. Organizare corecta, fara reprosuri. Prezenta de cinci ori mai mare ca la MIB (la maraton); am cam avea ce sa invatam de la vecinii nostri.
Duminica, mai au curse de 10km si 30km. Cea de 30 este interesanta, startul e potrivit astfel incat finalul sa fie comun cu maratonul si se poate incepe intr-un interval de timp astfel incat sa te poti alipi de cine doresti la maraton. Asa cum am facut noi (eu si Narcis) cu Romi. Pentru vreo doi kilometri, apoi el si-a vazut de cursa si noi de ale noastre (chinuri).
Multe intoarceri pe incredere, fara covor de control, n-am vazut fraude. Ne-am gandit la ele, recunosc, dar atat.
Pacerii sunt interesanti la Budapesta. Nu merg constant, ci cu positive split asumat si anuntat pe site. Cu cat timpul vizat e mai mare cu atat positive spilt e mai mare.
Doar la acoperirea foto, posibil sa stea ceva mai prost, nu au un Radu Cristi. Acoperirea mea a fost cam asta:
Bravo! Imi place ca esti perseverent, adica alergi si te bati, chiar daca nu te-ai prea antrenat… 🙂
Multam 🙂