Obosit, dar in schimb lent, la cea mai grea cursa de pana acum.

La 50+kmh, pe coborare, inainte de o succesiune de curbe, pssssss, pana. Asta a fost punctul culminant, pentru mine, al acestui triatlon. Mai departe nu merita sa cititi, sigur aveti ceva mai bun de facut. Pentru cei mai plictisiti, care chiar nu au, as mai avea de declarat urmatoarele.
Mergeti la acest triatlon! Cum bine spunea un mare fost sportiv roman, prezent in continuare pe podiumurile de amatori, intr-un interviu, cine nu vine la anul este un las. Asadar, firesc ar fi ca eu sa nu mai vin, dar as vrea sa vad cum este cursa asta fara motive de scuze, cum ar fi penele mele. Pene da, ca au fost doua. De ce? Probabil pentru ca sunt prost si am avut cauciucuri prea vechi. Dar pana la prostia mea mai e ceva.

Traseul de la Transfier 70.3 este evident minunat, e un  concurs foarte frumos si foarte greu, diferenta de nivel e tot chichirezul. Bineinteles ca va puteti bucura de acest traseu oricand, la turele de antrenament, dar nu si cu luxul Transfagarasanului inchis. Desi la sfarsit, cand ramasesem cam singur pe sosea, parca m-ar fi bucurat orice animatie, chiar produsa si de masini.

Si ce strategie perfecta de locul 89 si 7h15min  imi alesesem! Era foarte simplu:
– Obosire la Trichallenge Mamaia cu o saptamana inainte, bifat (cronica acestui triatlon nu o sa o gasiti nicaieri pentru ca nu am scris-o. Iat-o acum: s-a inotat si mers in apa sarata fara valuri, s-a biciclit si alergat in bucle, cu mers ilegal la plasa, totul foarte frumos si profi, caldura mare, m-a intrecut Petrica in T2, PB la amandoi, la revedere)
– Nutritie dupa ureche, bifat.
– Iesit relativ odihnit de la inot, bifat.
– Portiunea pana la Cumpana o idee mai usor decat la olimpicul de anul trecut, bifat.
– Urcat pana la tunel o idee mai usor decat la ultimul antrenament pe TF, bifat pana la prima pana, la km 40.5.
– Schimbat strategia si urcat in ritm mai alert ultimii 5km, bifat.
– Coborat cu un pic de frica de o noua pana, bifat. La km 50, pana.
– Schimbat strategia si facut restul cursei de bicla deprimat si singur cuc, pentru loc 100+ si sub 8h, bifat. De fapt mint, am mai intalnit un domn care facuse trei pene, si spre lauda lui, era foarte fericit.
 – Alergat relativ constant cu mers la urcarile din ultima parte si tras mai tare pe coborari, bifat.
 – Cola si apa, cola si apa, la toate punctele de alimentare asa cum am citit de curand ca facea McCormack, campionul Ironman, bifat. A mers de minune, pana m-am umflat ca un butoi. Noroc cu talentul meu la ragait, mostenit se pare si de fata cea mica.
 – Zambit in toate pozele, bifat.
 – Plimbat cu vaporasul, bifat.
 – Baut din sampania invingatorului la olimpic (multam Mihai), bifat.
 – Durut spatele o zi jumate, bifat.

Am primit sugestia sa nu mai fiu carcotas. Deci inainte sa spun ce nu mi-a placut as dori sa felicit organizatorii pentru un concurs reusit. Un lucru care se poate imbunatati rapid, ar fi la cronometrare, oferirea timpilor pe probe si nu a spliturilor bizare cum ar fi ultimii 20 km de bicicleta plus primii 12 km de la alergare. Hai ca se poate! Si un filmulet oficial care sa prinda si suferinta amatorilor pur-sange, a ultimilor clasati, nu evidentiata numai elita, se poate si asta.

6 comments

  1. Felictari!!! Mare lucru sa nu abandonezi dupa 2 pene… De ce te-a durut spatele?

  2. Bravo,man ! Haios ca de obicei si in cursa muncitor pina la capăt în ciuda "vicisitudinilor" 🙂 Adaug eu ca Petrica e unul mai slab la triatloane,la primul lui olimpic si la primul înot în mare.Dar,a învățat de la unul numit Bogdan,cum să se miște mult mai repede in tranzitii si iaca ucenicul ….

  3. Tiberiu Cioc says:

    Felicitari! Frumos povestit si facut.

  4. Bogdan Pop says:

    De la coborari cred. La alergare.

  5. Bogdan Pop says:

    Petrica, esti in mod clar pe drumul cel bun, meritul e integral al tau. De-abia astept sa vad cum evoluezi la MIB fara lapte :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *