Am facut greseala sa ma uit de curand, in serie, la tot felul de decernari de premii. Oscar, Emmy, Grammy, mult prea multe. Si nu mai pot sa-mi scot din cap calupurile de multumiri.
Asa ca, terapeutic, voi face o postare numai de multumiri, sa mi le scot din sistem. Majoritatea vor fi chiar pe bune.
Voi acoperi cu ele senzationalul meu sezon de triatloane, compus din doua: Olimp sosea si Mamaia.
Olimp:
Multumesc lui Razvan Ilie ca mi-a dat ideea sa fac niste urcari si coborari de proba, pe panta finala de la bicicleta. Asa am putut sa imi las bicicleta in pinionul potrivit pentru urcarea initiala si am evitat sa vin in cap la finalul probei, pe coborare, cum a patit din pacate o elita.
Multumesc organizatorilor de la Olimp ca nu au anulat inotul, ci doar l-au scurtat un pic. A fost o experienta deosebita sa inot in valuri de cca 1m, dar m-am simtit bine.
Multumesc concurentului cu care m-am atins in permanenta (fara lovituri) la inot. Am stiut astfel mereu ca nu sunt singurul deviat de la traseu.
Mamaia:
Multumesc lui Andrei Rosu si lui Radu Cristi ca m-au ajutat cu lasatul cheii de la masina in dimineata concursului.
Multumesc configuratiei deosebite a litoralului din Mamaia care a permis solutia de backup in lac pentru inot. Asta a condus la evitarea unui duatlon anost.
Multumesc organizatorilor ca nu au facut numaratoare inversa la inot. Asa am putut pleca dintr-o zona foarte aglomerata – antrenament foarte bun de “masina de spalat”.
Multumesc celui care mi-a dat un picior in tampla. Am avut astfel ocazia sa ma odihnesc putin in timp ce stateam pe spate pentru a-mi aranja ochelarii.
Multumesc celui care mi-a dat un picior in ochi. Mi-a infipt ochelarii mult mai bine.
Multumesc organizatorilor pentru un inot de 1700m. Am avut astfel posibilitatea unui preview la aceasta proba pentru un eventual Half Iron.
Olimp:
Multumesc lui Boriceanu ca m-a atentionat sa nu mai circul pe mijlocul drumului desi partea dreapta era stricata si banda din stanga era complet libera. Am avut astfel ocazia de a cere scuze unei elite.
Multumesc concurentului care mi-a confirmat faptul ca nu e voie sa se mearga la plasa, chiar daca acest lucru a fost de fapt permis. Am putut astfel efectua un antrenament mai eficient.
Multumesc organizatorilor ca au avut punct de hidratare la bicicleta. Asta m-a facut sa arat mai “profi” datorita faptului ca nu utilizam acest punct.
Mamaia:
Multumesc tuturor biciclistilor care m-au intrecut. Asta m-a facut sa ma obisnuiesc cu ceea ce inseamna o alergare facuta in depresie.
Multumesc organizatorilor care au oprit sa traverseze, in ultima clipa, o masina care urma sa imi taie calea in cateva secunde.
Olimp:
Multumesc organizatorilor pentru ca nu m-au descalificat din cauza ca mi-am uitat numarul in T2.
Multumesc organizatorilor ca au lasat doar 9km la alergare. Nu stiu daca mai puteam inca unul.
Multumesc mie ca am neglijat sa ma inscriu la sectiunea “Primul triatlon olimpic”. Am evitat astfel sa urc pe treapta a doua a podiumului unei categorii formata doar din trei participanti. Chiar daca asta a fost probabil unica sansa de a urca vreodata pe vreun podium.
Multumesc familiei mele si familiei Ivan pentru sustinere. A fost mult mai placut asa.
Mamaia:
Multumesc lui Andrei Rosu ca a uitat sa faca o tura la alergare. Asta a dus la o postare cu o gramada de comentarii haioase pe fb.
Multumesc lui Andrei Gligor ca era in spatele meu la sfarsitul alergarii si se apropia amenintator. Asta m-a scos din starea de epuizare in care ma taram si m-a facut sa am cea mai mare viteza din toata alergarea, de frica sa nu ma ajunga pe final. Apoi am aflat ca mai avea doua ture de alergat, din pricina cipului uitat in tranzitie.
Multumesc organizatorilor ca au avut un sistem de cronometrare de backup. Am putut avea astfel macar un timp final, cele intermediare au fost iremediabil pierdute.
Multumesc organizatorilor pentru o medalie cu un design foarte frumos.
Multumesc organizatorilor pentru o acoperire foto de exceptie, cu albume actualizate in timpul cursei.
Mamaia si Olimp
Multumesc celor care au terminat dupa mine si mi-au dat posibilitata sa ma incadrez in macar umilul 68% la general la ambele triatloane.
Multumesc celor care au terminat inaintea mea. Asta mi-a confirmat faptul ca trebuie muncit mult mai mult ca sa ajungi in prima jumatate a clasamentului decat la alergarea pe sosea. M-a trezit la realitate dupa cei 6% de la crosul BIHM. Mi-a aratat ca la triatlon – cel putin la distante olimpice – cei care vin sunt cam hotarati, stiu ce fac, debutanti foarte putini, umplutura mai deloc.
Nu pot incheia fara a multumi frumos tuturor celor care au avut rabdare sa citeasca pana la capat.
Sper ca ati fost multumiti.