Sambata, 1 februarie
Treaba parea simpla, sculat la 7, mers cu masina cca 12 ore pana la Budapesta. De data asta chiar asa si a fost, simplu, am plecat ceva mai tarziu (pe la 8) si dupa cca 11 ore (9:30 condus efectiv) am ajuns la Ibisul din apropierea aeroportului. Cca 70% din timp fetele (in special cea mica) au urlat, deci un condus obositor spre maxim. Cu toate astea drumul a parut mai scurt decat in alte dati, probabil din cauza centurilor pe langa Sibiu si Sebes.
La vama, pentru prima oara mi s-a solicitat deschiderea portbagajului.
Nota pentru mine: sa arunc sau sa schimb la banca forintii, nu mai voia nimeni sa ii ia.
Meteoalarm zice ca a fost azi cod rosu de zapada si gheata prin Ungaria. Nu am remarcat. Maine se anunta tot rosu si in Ungaria si in Austria, sper sa nu il remarc in continuare, desi acum ii cam da cu freezing rain.
Pretul la hotel era cand am venit y4, dupa ce am luat camera a devenit y1, sper ca maine sa ramana macar pe doi digiti.
Alta nota pentru mine: nu am mai alergat de duminca, ce naiba fac?
Duminica, 2 februarie
Pretul a rams la nivelul y1.
In tara, toata lumea ingrijorata, imbulzeala pe telefoane, se pare ca in Serbia e cod rosu de ninsoare (noi nu trecem pe-acolo), se pare ca in Austria e zapada de un metru jumate, se pare ca in general e cod rosu peste tot si ca nu aveam ce sa cautam pe drum, locul nostru era in casa, cu provizii de hrana si apa pe o luna de zile.
Realitatea a fost: temperaturi in general pozitive pana la destinatie, in Ungaria a plouat ceva, in Austria mai mult uscat, la destinatie ninge lejer, suntem totusi la munte.
Mica chichita cu masina, Ticu imi spune ca din spate se vede ceva care atarna sub ea, e doar toba, uite ca acum mi se pare si mi e ca atarna, ia sa vedem asa e si la alte masini? Ei bine, nu am vazut nicio masina ca a mea in toata Ungaria si Austria, o fi de bine?
Aflam ca instalatiile nu au mers azi in partea superioara, e prea multa zapada. Deci pana la urma este zapada multa in Austria. Se anunta un pulver super.
Luni, 3 februarie.
Cu masina s-a rezolvat, desi cum spuneam, in mod bizar nu vazusem alta masina la fel prin Ungaria si Austria, ei bine, azi dimineata am constatat ca ieri seara parcasem chiar langa asa ceva. Toba atarna la fel, caz inchis.
La Solden, pe ghetari, se pare ca e foarte frumos. Eu nu pot sti asta pentru ca si azi erau inchise toate partiile de pe ghetar. De cateva zile. Pentru ce a ramas deschis, strict pentru schi, nu merita deranjul. Pulverul o sa mai astepte, aparent Tea s-a decis sa ii placa schiul.
E clar, limba oficiala in Solden si imprejurimi este romana. Ceea ce poate fi si bine si rau, greu de spus deocamdata.
Iata si niste poze.
Marti, 4 februarie.
Nu prea mai am acces la laptop si asta poate ca e mai bine, asa scriu mai putine prostii.
Am ajuns pe ghetar pana la urma, desi a fost o vreme uratica. Nu se stie cand o mai fi deschis asa ca ne-am incumetat impreuna cu alti magari, prin ceata. Am bifat macar tunelul dintre cei doi ghetari cu nume complicate.
I-am luat si Teodorei schiuri, a zis ca i-a placut, n-am inteles atunci de ce a vrut sa alunece doar de vreo patru ori cu ele.
Mai putina vorbarie si mai multe poze:
Miercuri, 5 februarie
Recomand celalalta zona de schi din Solden (a doua dinspre vale). Mai libera, partii mai intretinute.
Ghetarul iar inchis, din ultimile 5 zile doar ieri a fost accesibil.
Dupa schi am reusit sa strecor o alergare, ocazie cu care mi-am busit ceva la tendonul popliteu stang, exact ce lipsea cu 2 luni inainte de Viena.
Am ajuns la prea mult laudatul Aqua Dome. Sigur e frumos sa inoti in aer liber iarna si sa te uiti la stele, dar nu stricau niste piscine mai maricele sau ceva mai putini indivizi in ele.
Joi, 6 februarie.
A fost o zi superba, niciun nor, fara vant, nu prea frig, o zi ideala pentru schi. Asa ca nu ne-am mai dus la schi, ne-am plimbat prin imprejurimi si inspre Innsbruck. Asta a avut si niste parti bune: am vazut niste privelisti foarte frumoase si mi-am luat, in sfarsit, clapari. Head Raptor.
Nu in ultimul rand: La multi ani Ticule !!!
Vineri, 7 februarie.
Punctul culminant l-a reprezentat prima partie neagra a Mariei si a lui Tudor. Felicitari si la mai multe!!!
Pana sa vina copii am schiat singur vreo doua ore, de la deschiderea partiilor. In sfarsit am reusit sa fiu singur pe anumite partii, care aratau cu totul altfel ca dupa ora 10. Pana la urma e ok si la Solden, ai de unde alege, ca mai peste tot in Austria.
Sambata, 8 februarie
Gata, ce atata vacanta, am plecat acasa.
Dupa o serie de blocaje pe autostrada, unele ocolite prin niste locuri foarte pitoresti, am asistat si luat parte la un fenomen nemainitalnit pana acum in Austria. Desi foarte aglomerat (o masina pe suta de metri cca) toata lumea mergea foarte repede, 90% peste 130. S-a aplicat probabil principiul scaparii vacii in lucerna, lucerna fiind autostrada fara blocaje iar vacile, noi, boii.
Oprirea pe care am facut-o (iar) in Parndorf s-a dovedit a fi foarte benefica, reusind sa imi achizitionez niste Asics DS Racer cu 28 eur! Si parca nu aveau doi de “i” in denumire.
Duminica, 9 februarie
Bine ca s-a terminat si jurnalul asta. Nu stiu de ce m-am apucat sa il scriu zilnic, nu prea mi-a placut treaba asta, si nici nu prea am avut acces la laptop din cauza lui Tom si Jerry & co.
Oricum, am ajuns cu bine, a fost misto.
Mai am 9 saptamani pana la Viena, nu sunt antrenat, mai astept 2-3 zile si incep sa ma panichez.
Salut Bob,
Felicitari pentru Soelden , culmea eu am prevazut sa ma duc la sfarsitul lui 2014 acolo … este statiunea care da
startul campionatului mondial de ski .
Daca mai ai ceva poze baga si tu …. , se zice ca e un oras frumos , al treilea dupa Viena si Salzburg !!
Numai bine,
Vlad
Salve.
Ce oras tata, ca e sat! Poze mai am pe facebook si google+. Partiile sunt ok, ai si fete abrupte si line, cum vrei, plus multe pante pentru offpiste.
Poate zici de Innsbruck, ala da.