RTR 2013

Pasiuni si realitati.
Una dintre pasiunile mele cu cele mai vechi state o reprezinta muntele. O alta pasiune, ceva mai recenta, o reprezinta alergarea. Deci, hellooo, alergare montana?
Treaba parea evidenta, chiar nu intelegeam de ce nu ma gandisem mai devreme la competitii de acest gen. Si chiar cochetasem cu alergarea montana prin anii 90, mai ales prin Bucegi (ce coborari mai faceam cu Doru pe Valea Jepilor!).
Ei bine, acum nu mai mi se pare deloc evident, dupa behait (de remarcat aici ca toti ciobanii aveau mobil) ore intregi la deal si mers prudent la coborare sa nu imi rup ceva.
Cu toate acestea inceputurile competitionale imi placusera, la semiul de la Brasov si crosul de la Moeciu, ma simtisem foarte bine. Insa o cursa cu peste 2000+/- este pentru mine ceva la care trebuie pus osul cu nadejde. Si mai trebuie antrenament specific.
Acum nu vreau sa ma plang, mi-a placut si aici, au fost niste peisaje extraordinare, mi-am propus sa fac poze, sa ma bucur de peisaj, mai ales dupa ce a devenit evident ca nu aveam cum sa scot un timp decent.
Atata doar ca nu prea a fost alergare, mai mult o excursie intr-un ritm ceva mai alert.
Partea asta cu lejeritatea, are si avantaje, slava Domnului, ai timp sa iti faci noi prieteni, sa te bucuri de o zi frumoasa.
Si am mai descoperit o chestie tare, pauza. Pe prima urcare ajunsesem la un moment dat epuizat aproape complet, dar ma tineam tare, fara pauze, ca doar era concurs. Pana cand nu s-a mai putut, am luat o pauza de stat jos trei minute, un gel si niste apa. Imbunatatirea a fost masiva, am putut continua repejor pana in varf. Sa te tii apoi de pauze nenicule, in toate pozitiile, n-am mai ratat niciuna.

Planificari si realizari
Cursa nu s-a prea pupat cu ceea ce prevazusem decat oarecum la timpul final (cu 20 min mai mare decat estimasem in varianta pesimista). In rest doar urcarile s-au mai potrivit, insa crezusem ca pot alerga mai repede pe unele portiuni de relativ plat, in special in creasta. Datorita conformatiei terenului si a incaltarilor prea putin rigide nu am putut face asta. La fel si ultima coborare a fost subestimata, terenul nu mi-a permis o deplasare prea rapida fara a risca prea mult. Si cand oricum scoti peste 6 ore ce rost mai are sa risti.
In mare, am ajuns la Stana Buta in 3 ore, de acolo in Vf. Custura in 2 ore si pana la final am coborat in alte 1:45 ore. De alergat am alergat doar vreo 8-9km, cei 2+5 pe asfalt si forestier de la inceput si sfarsit plus inca 1-2 cumulati pe traseu.
Am facut si greseli de logistica, am luat prea putine geluri, doua, cred ca mergeau macar 4. De asemenea am calculat gresit apa si am ajuns cu o mare sete pe Vf. Custura. Acolo ma astepta o ratie unica de un pahar de apa. Avea pietricele pe fund, l-am baut pe tot. Noroc ca pe urmatorul varf, inainte de coborarea abrupta finala aveau o rezerva babana de apa si mi-am facut plinul.

Elite
In mod ironic sectiunea la care am participat a fost sectiunea “Elita”.
Dar trebuie sa fiti de acord ca nu avea cum sa se numeasca altfel din moment ce primul sosit e campion mondial la juniori la schi fond. A terminat cursa in 3:15. Cand a fost intrebat cum i s-a parut peisajul a raspuns care peisaj ca el nu a vazut decat benzi albe si rosii tot traseul. Alte prioritati, alte bucurii. Alti bani in buzunar la final.

Socializare
Au fost cativa baieti cu care am mers practic impreuna peste 75% din traseu ajungand la final destul de grupati. Ne-am facut si ceva poze, am mai schimbat impresii de la alte competitii si nu numai.
La ultimul punct de revitalizare, surpriza, ma intalnesc cu Narcis care in mod normal ar fi trebuit sa bea bere la final de cel putin o ora. O clipa am crezut ca s-a intors sa imi faca si mie niste poze dar s-a dovedit ca daduse de zid pe ultima coborare – tot o eroare de logistica se pare – si pierduse acolo cam o ora. Cand am ajuns langa el tocmai isi finaliza revenirea miraculoasa la viata asa ca am putut alerga impreuna ultimii kilometrii, ba chiar suspectez ca putea sa o ia lejer inainte.
Ii multumesc si pe aceasta cale ca nu a luat-o, mai ales ca mi-a murit bateria la ceas pe la km 23-24 si am putut sa iau de la el datele de pe acesti ultimi kilometrii facuti sincron.

Spirit de competitie
Majoritatea celor pe care i-am intrecut a fost in primii doi kilometrii. Apoi cred ca in total am mai intrecut vreo 10 si m-au intrecut cam tot asa, poate mai multi.
Pe la km 17 am fost intrecut de o fata foarte energica si vesela, vorbea cu toata lumea pe traseu. La final le povestea prietenilor: “Am vrut sa ma tin dupa niste baieti dar erau niste lesinati cu totii”. Confirm descrierea.
Pe mult asteptata alergare finala de pe forestier am reusit sa trecem de vreo 5 concurenti, unul dintre ei, cu care eu mersesem mult timp impreuna, ne-a ajuns cu 100m inainte de finish si a considerat util pentru moralul lui sa sprinteze si sa se detaseze la cateva secunde, noi terminand brat la brat. Il felicit pentru firea competitiva nealterata de acest efort prelungit. A fost bine pentru mine si Narcis pentru ca astfel am beneficiat de o poza doar cu noi doi pe linia de finish.

Extra
Seara, premierea ca premierea dar tombola a fost haioasa rau. Ei bine, in premiera la tombolele de la curse, am castigat un tricou. Mai mult, am castigat inca un tricou, dar era vorba evident de celalalt Bogdan Pop. Deci doi din doi! Din acel moment am promis sa nu mai spun vreodata ca aceste tombole sunt masluite!
Ca si bonus organizatorii au anuntat cursa urmatoare la Busteni pe Valea Jepilor! Doru, te bagi?

Clasament:
82-83/126 la general
22-23/35 la M35-50

Poze:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10201429948181101.1073741830.1546946455&type=1&l=6ffeaf9867

3 comments

  1. Anonim says:

    Felicitări pentru supravieţuire!
    Mai trebuie şi câte o excursie de genul.
    Baftă la următoarele!

  2. Bogdan Pop says:

    Merci 🙂 🙂

  3. Lutyk says:

    Nu o sti p'asta:
    "Pauzele lungi si dese
    Cheia marilor succese"

    Felicitari.

    Cursa de pe jepi e la ccoborare sau la urcare? si cnd se tine?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *