Poveste de cursa.

EcoMarathon Moieciu de Sus 2013.
Cros 14km.

As fi vrut sa plec sambata dimineata dar un calcul simplu a aratat ca trebuia sa pornim inainte de 5 din Bucuresti, ca atare am cautat o cazare in zona. Totul full evident, am gasit ceva la cucurigu, tocmai bun pentru incalzirea de dimineata. In vila indepartata eram singurii clienti asa ca ne-am bagat la somn imediat. Dimineata, niste banane standard cu vreo doua ore inainte de start. Echiparea si da-i la vale 3 km.
Lume pestrita, multi cunoscuti, personal sau de pe net, vreme superba. Coada decenta la toalete.
A urmat cursa.
Voi prezenta in cele ce urmeaza si detalii mai tehnice, chiar daca par ridicole tinand cont de cat de incet alerg, le prezint totusi, poate vor folosi cuiva (sau mie mai tarziu).
Profilul traseului:
Planul initial.
-Pulsul sub 170 bpm mai putin la sprintul final (pulsul meu maxim actual este 184).
-Un pace rapid pana la podet(sub 5 pe mie), pentru a evita eventualul dop de acolo
-Urcari la pas sau in alergare daca ma mentin cu pulsul sub pragul propus
-Portiunile de plat sau coborare usoara spre moderata la un pace de 10k sau mai rapid (4:45-4:30)
-Portiunile de coborare abrupta abordate cu prudenta maxima.
Cum a fost in realitate.
Nu am reusit sa ne plasam, eu si cu Narcis, prea in fata, eu nici nu aveam ce sa caut acolo, la vreun minut de linia de start.
Primii 3 kilometri am incercat sa ii parcurg cat mai apropape de paceul propus, dar aglomeratia si inclinarea subestimata a kilometrului 3 m-au dus la paceurile 5:16,5:20,6:00. Evident Narcis m-a intrecut destul de rapid si dus a fost. L-am mai vazut o singura data in timpul cursei, la inceputul urcarii de dupa podet.
La podet nu era nicio coada asa ca m-am integrat lejer in cardul care urca la pas. Am urcat intr-un mers nu prea alert pana pe culme. 
Pe aceasta portiune am purtat cele mai lungi conversatii, mai intai cu un baiat un tricou rosu imediat dupa ce am trecut de niste vaci, baiat pe care l-am parasit in curand simtind ca pot sa fac niste pasi mai mari. Nadajduiesc ca am ramas in fata pana la final. Apoi m-am intalnit cu domnul Mila cu care am vorbit sporadic in drumul spre culme. Sper ca a prins o zi buna, rezultatul final asa sugereaza. De asemenea am injghebat o discutie despre betele de trecking cu un alt domn, acesta marturisindu-mi ca il ajuta pe urcare dar ca in schimb tot el trebuie sa le care si pe celelalte portiuni. Fair enough.
La un moment dat am fost intrecut de un baiat care cerea politicos voie sa ii facem loc si care se misca cu o usurinta uimitoare in alergare. Aducea cu Marius Ionescu, am aflat ulterior ca era chiar el, gresise traseul si acum incerca sa recupereze. A fost singura persoana pe care am vazut-o alergand pe acea urcare (banuiesc ca au mai fost in plutonul fruntas).
A urmat o coborare moderata, prin padure la inceput, cu mici portiuni de urcare. Nu prea imi plac coborarile, mi se pare ca te hurduca prea tare daca bagi gaz, asta a fost un pic sub limita pentru mine asa ca am tras destul de tare, tare insemnand la nivelul meu, 4:15-4:30 pace. Ma asteptam sa imi scada serios pulsul la coborare, nu s-a intamplat asa, ba chiar s-a marit, si ca atare mi-a parut bine cand de pe la kilometrul 7 am avut ocazia sa urc si sa merg iar, odihna curata.
In urmatorii 2 kilometri (7-9) au alternat urcari mai usoare pe care am alergat cu un pace intre 5:30 si 7, cu urcari mai grele pe care am mers. Pe aceasta portiune m-am intalnit iar cu domnul Mila. Dupa ce am povestit un alta m-am gandit sa ma apropii totusi de un ritm de cros asa ca am luat-o inainte. Cu toate astea domnul Mila cred ca a ajuns doar la cateva zeci de secunde dupa mine la finalul buclei 1, si mai avea de facut doua. Respect!
Kilometrul 10 mi-a placut mult, in coborare usoara, ceva asfalt, am avut cea mai buna medie pe el, 4:30. Prima parte din kilometrul 11 a fost la fel apoi a urmat urcarea finala, la pas fireste.
Ultima parte a cursei a fost foarte ciudata, a inceput cu o coborare usoara pe o curba de nivel cu o poteca slab conturata, pe care personal nu puteam alerga prea repede, un 5:15-5:30. La un moment dat chiar m-am oprit sa fac loc la doi alergatori evident mai rapizi. Si a sosit coborarea finala, foarte abrupta, pe care am fost depasit de cativa zglobii care taiau poteca. Am strigat la ei ca sunt descalificati, nu m-au crezut. Pe unii dintre ei i-am re-depasit pe ultima portiune de plat. Pe aceasta coborare chiar nu am fortat deloc, mi se pare prea riscant pentru cateva locuri castigate (deh varsta).
Sectiunea finala de plat a fost super, mi-am permis sa trec cu pulsul peste 170 si sa sprintez cu un pace ce s-a apropiat de 4 pe mie. Am reusit chiar sa intrec o fata care mi-o tooot lua inainte pe coborari, apoi mi-am dat seama ca ea participa la maraton!
La anul nu trebuie sa ratez cele trei bucle, sanatosi sa fim.
Ceva poze aici:

Rezultate:
Timp 1:37:12 (brut)
Loc 112/528 open, 19/61 M40-49

One comment

  1. Anonim says:

    Felicitări Bogdan!
    Şi mult succes în noua ta calitate de blogger!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *